Simt nevoia sa amintesc pentru cei care initial s-au gandit la constelatia ‘Canis Major’ (http://en.wikipedia.org/wiki/Canicula) sau pentru eventualii cititori care au fost in coma in ultimii 20 de ani ca in general, canicula presupune cresterea temperaturilor cu pana la 10 grade peste limita normala dintr-o anumita perioada si ca este una dintre principalele consecinte ale …(suspans)…incalzirii globale.

Din cauza temperaturilor inalte (peste 32 de grade) din timpul verii, corpul uman produce o crestere corespunzatoare a transpiratiei, care are rol de regulator termic si care ar impiedica astfel supraincalzirea corpului. Deci nu suntem complet neajutorati, mecanismele noastre naturale de aparare exista totusi. Insa, odata cu apa, organismul mai pierde si saruri minerale si vitamine, chestie care nu vrei sa se intample. Evident, nu este cea mai placuta situatie si pentru ca lumea sa poata sa se protejeze, se calculeaza un indice de confort termic care iti indica temperatura aproximativa perceputa de corp in functie de cate grade vor fi in ziua respectiva si de umiditatea relativa.

Le prima vedere, nimic nu pare foarte complicat. OK, 2 litri de apa pe zi si nu adormi la soare. Sunt niste masuri elementare pe care un om ar trebui sa le ia din instinct; daca asta lipseste, deja ne impiedicam de selectia naturala si vor supravietui doar cei care banuiesc ca nu e bine sa stai 3 ore in soare la 40 si ceva de grade. In fine, canicula in sine, desi manifestare extrema a vremii, era previzibila. Ceea ce iese din comun este entuziasmul gretos al presei si magnitudinea pe care o dau evenimentului in lipsa altor subpuncte mai interesante din grila stirilor.

Dar poate capacitatile mele de previzionare depasesc cu mult media generala. Asa ca am inceput sa caut niste date care, fiind obiective si la indemana tuturor, ar putea scoate fiinta umana din intunericul imprevizibilului.

Initial, vroiam sa caut niste statistici din ultimii ani, cat mai multi de preferat, referitoate la temperatura medie vara. Extrem de eficienta structura a site-ului (www.meteoromania.ro) mi-a omorat timpul pana sa-mi dau seama de unde as putea sa aflu informatiile, pentru a descoperi ulterior ca e nevoie de user pentru a primi ‘produsele din cos’ (statisticile) pe mail. Site-ul ANM e la fel de eficient ca si www.thingsonawhitebackground.com .

Revenind la canicula, o sa-mi bazez teoria pe observatii proprii. In ultimii ani a fost cald vara. In ultimii 10 ani, cel putin. Pentru ca traim in clima in care traim. Clima inevitabil se schimba. Site-ul ANM nu mi-a permis sa aflu perioada de timp necesara pentru stabilirea unei medii anuale intr-un anotimp. Sa zicem ca 10 ani nu sunt de ajuns si ca mai sunt oameni care sunt convinsa ca in al 11-lea an totul va reveni la normal, dar ca vreo 20 ar fi. Asadar, in cei 10 ani care au ramans, vom trai cu impresia ca media vara ar trebui sa fie de 20 de grade celsius, ca acum mai bine de 20 de ani, si o sa continuam sa vedem sfarsitul lumii in fiecare vara cand cu siguranta temperaturile vor depasi cu mult mai mult de 10 grade ‘limita normala’.

In concluzie, revolutie. Sa tipam toti si sa alergam in cerc. Sa facem dansul ploii (in fine, vara asta nu am avut o lipsa chiar asa de mare de precipitatii). Sa ne rugam zeilor sa fie milosi. Sa investim in spatiu verde si in sisteme de irigare pentru ca prima seceta sa nu distruga 50% din culturi. Sa udam panselutele din ronduri. Daca nu puteti acum, nu e nicio problema, intotdeauna va mai fi o canicula si anul viitor.

Paine alba sau paine neagra? Sunt sigur ca te-ai confruntat macar o data in viata cu aceasta dilema.

Stiai ca majoritatea bolilor sunt cauzate de un consum foarte ridicat de paine alba?

Painea alba si toate produsele care sunt preparate pe baza de faina alba sunt de fapt toxice pentru organismul tau.

Foarte multa lume prefera faina alba deoarece produsele care se obtin din ea au un aspect frumos si rezista mult timp,
comparativ cu produsele pe baza de faina integrala din diverse cereale.

Faina alba fiind un produs alimentar supus rafinarii nu mai are nici un continut nutritiv.
Procesul de obtinere a fainii albe incepe cu eliminarea taratei si a germenilor.

Tot ce ramane in urma acestui proces de macinare este doar amidon.
Ca procesul sa fie complet si pentru a indeparta orice urma de culoare faina se albeste cu diferiti agenti
chimici precum: dixidul de clor, bromatul de potasiu.

Toate aceste substante sunt foarte toxice pentru organismul tau si letale in cazul in care sunt inghitite in doze mari.

Acest proces are rolul de a imbunatati durata de viata a fainii dar inlatura orice nutrient : fibre, vitamina B,
fier, grasimi ”bune” si micronutrienti.

Tot acest proces necesita consumul unei mari cantitati de energie atat din partea producatorului cat si pentru tine ca si consumator.

Organismul tau va are nevoie de mult timp pentru a digera toti compusii existenti intr-o felie de paine spre exemplu..

- Ceea ce face si mai dubios intreg procesul este faptul ca pentru a substitui lipsa nutrientilor faina se imbogateste cu diferite vitamine sintetice: tiamina, riboflavin, niacin, fier. Aceste adaosuri nu substituie in intregime pierderile care se fac prin procesul de macinare.

- Chiar daca painea pe care o mananci este neagra nu este necesar ca ea sa fie sanatoasa!

- Citeste eticheta inainte de a achizitiona painea pentru a fi sigur ca ea contine: faina integrala obtinuta prin macinarea intreaga a bobului de la grau sau ale altor cereale si nu faina alba imbunatatita sau faina alba plus adaos de diferiti coloranti.

- Cu cat cantitatea de faina integrala este mai mare iar celelalte adaosuri lipsesc cu atat painea este mai sanatoasa.

Produsele pe baza de faina alba ridica foarte mult nivelul de glucoza din sange. Astfel vei dezvolta un risc foarte mare pentru boli de rinichi , boli de inima, diabet, cancer si implicit boli ale ochilor.

Cand organele interne care curata sangele de toxine nu mai functioneaza corespunzator sanatatea ochilor tai
se deterioreaza foarte mult.

Painea obtinuta din orice faina integrala are o valoare nutritive de 4 ori mai mare decat painea alba.

Fibrele alimentare scad nivelul colesterolului din sange, protejeaza impotriva unor boli cardio vasculare, constipatiei, hemoroizilor, bolilor circulatorii, diabetului si protejeaza deteriorarea ochilor tai.

Data viitoare cand cumperi paine alba aminteste-ti sa pui deoparte bani si pentru pastile!

Aminteste-ti mereu:
Importanta Este Viata Din Mancarea Ta Nu Mancarea Din Viata Ta!

”Departe de a fi recunoscător Marii Britanii, Italiei, Spaniei, Franţei şi Germaniei pentru generozitatea lor, el (Traian Băsescu – n.r.) a mers mai departe, pretinzând că românii fac “munca grea” pe care decăzuţii occidentali nu sunt dispuşi să şi-o asume”, comentează ”The Daily Express”, citat de Realitatea.net. Tabloidul britanic care reaminteşte că românii, ca toţi imigranţii care sunt cetăţeni UE, au dreptul imediat de a beneficia de alocaţii pentru copii, deduceri de impozite şi ajutor pentru locuinţă. “Chiar şi cei care găsesc de lucru vor beneficia substanţial de sistemul nostru din domeniul educaţiei şi sănătăţii. Pot mulge sistemul nostru şi sunt priviţi ca eroi”, adaugă sarcastic ”The Daily Express”.

Sincer, iritarea britanicilor mă lasă rece. Întâmplarea face că românii care au ales muncile grele să se fi orientat prioritar către Spania și Italia, și nicidecum către Germania și Marea Britanie, după cum eronat afirmă tabloidele în discuție. Cei care s-au îndreptat către aceste două țări din urmă sunt, în general, persoane cu educație peste medie. Iar în cel mai recent val de emigrație e vorba de medici și asistente. Mai exact persoane în care România a investit. Oricât de criticat este (pe bună dreptate) sistemul educațional românesc, produce, totuși, persoane suficient de calificate pentru a profesa în Marea Britanie și Germania.

Și din acest punct de vedere România are de pierdut, nu de câștigat, după cum greșit susține Traian Băsescu. Pentru că acești emigranți, persoane active, produc , plătesc taxe și impozite care contribuie la beneficiile sociale oferite de țările UE. Iar când persoanele care pleacă au pregătire medie sau superioară, România pierde de două ori. Pe de o parte pierde investiția făcută în educația acestora pe care nu o va mai putea recupera, pe de altă parte pierde contributori, fenomen care va duce la disproporția, oricum mai mult decât îngrijorătoare, dintre populația activă și cea asistată din România.

Nu, emigrarea nu este soluția pentru România. Reprezintă doar o degravare temporară de responsabilități, care va fi urmată însă, de colapsul final. Și iremediabil.

zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie,

căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

(Iaco 1, 19-20)

Nu odată, pe bună dreptate, mânia a fost comparată cu demența. La mânie omul își iese din fire, ca un apucat. Nu mai știe ce face, nu mai e stăpân pe sine. Este ca într-un fel de delir moral, gândurile i se învârtejesc în minte, privirea i se tulbură, își pierde orice echilibru. Omul ajuns într-o asemenea stare de mânie este ca o corabie fără cârmă, purtată de furtună în toate părțile. În acest răstimp, pe o durată mai lungă sau mai scurtă, se produce un fel de blocaj al voinței, „eul” omului fiind anihilat de patima care a pus stăpânire pe el. Omul încet la mânie e mai bun decât cel puternic, iar cel care-și stăpânește firea e mai bun decât cel care stăpânește cetatea (Proverbe 17, 34), spune Solomon.

Veacurile care au trecut n-au adus nicio schimbare acestei patimi teribile. Mânia a rămas aceeași până azi. Chiar dacă uneori încercăm să ne-o stăpânim, o simțim clocotind în noi și nu ne dăm seama că ar putea să ne ia în stăpânire cu totul. Justificările pe care le-am putea invoca nu valorează nimic. Spunem că am avut motive să ne mâniem, că ne-am luptat pentru adevăr și bine, că suntem campionii dreptății dumnezeiești. Dar Dumnezeu nu are nevoie de un asemenea ajutor! Adevărul Său se descoperă și fără contribuția noastră. Prin furia noastră dezlănțuită, noi nu facem decât să înăbușim glasul lui Dumnezeu, să aruncă o umbră pe chipul Său; prin dorința de a ne afla cu orice preț în treabă, aducem prejudicii unei cauze importante prin exces de râvnă. Iată ce ar trebui, spre rușinea noastră, să recunoaștem.

Părinți, educatori, șefi, toți cei ce dețineți o anumită autoritate asupra semenilor voștri, luați aminte: îndrumați-i cu dragoste, cu fermitate, dar fără asprime. Nu uitați că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Însuși Domnul este încet la mânie. Astfel, făcând voia lui Dumnezeu pe pământ, să căutăm înainte de orice să-L imităm pe Cel blând și smerit cu inima.

Sursa: FIECARE ZI, UN DAR AL LUI DUMNEZEU, 366 de cuvinte de folos pentru toate zilele anului, în românește de Boris Buzilă, Editura Sophia, București, 2008.

Un argument pe care il aud adesea in dezbateri antiteiste este asa zisa dilema a lui Eutyphron. Iata ce citim pe atei.ro pe aceasta tema, sub semnatura lui Horia Plugaru (sublinearea din text imi apartine):

„Dilema lui Eutifron — care poate fi formulata astfel: sunt faptele morale morale pentru ca sunt dictate de Dumnezeu sau sunt faptele morale dictate de Dumnezeu pentru ca sunt morale? În primul caz, moralitatea este arbitrara: orice dicteaza Dumnezeu este moral. Daca Dumnezeu ar dicta ca tortura gratuita, de exemplu, ar fi morala, atunci ar rezulta absurd ca tortura gratuita este morala. Asa ceva este însa inadmisibil etic. În plus, chiar daca ar fi admisibil, tot nu am avea nevoie de Dumnezeu, din moment ce si oamenii ar putea decreta legi morale arbitrare (fara ajutorul nici unei divinitati).

În al doilea caz, Dumnezeu însusi recunoaste un standard de moralitate independent de el si la care el însusi subscrie. Dar din moment ce respectivul standard este independent de Dumnezeu, rezulta ca moralitatea nu mai depinde de divinitate, asa cum crede Craig.

Singura cale de iesire pentru un teist care sustine dependenta moralitatii de Dumnezeu este sa afirme, asa cum o face Paul Copan, de pilda, ca natura lui Dumnezeu este esentialmente morala. Astfel, moralitatea ar depinde de Dumnezeu pentru ca standardul ei nu mai e separat de Dumnezeu si în acelasi timp nu e nici arbitrara deoarece Dumnezeu este esentialmente moral — prin definitie. Aceasta cale de iesire însa nu este convingatoare, deoarece dilema lui Eutifron poate fi reformulata în termenii naturii lui Dumnezeu: este natura lui Dumnezeu morala pentru ca este natura lui Dumnezeu sau este natura lui Dumnezeu morala pentru ca este morala? În primul caz, oricare ar fi natura lui — chiar si egoista, violenta sau mincinoasa, de exemplu — ea ar fi morala, ceea ce este absurd si arbitrar. În al doilea caz, se subîntelege ca exista un standard independent al moralitatii pe care îl folosim si noi când judecam ca natura lui Dumnezeu e morala.

Conclud ca argumentul moral prin care Craig încearca sa demonstreze ca prima cauza la care se refera AK este personala nu este convingator.”

Acest fragment face parte dintr-o respingere a argumentului Kalam pentru existenta lui Dumnezeu si nu are decat o importanta marginala in cursul argumentatiei, dar pentru ca dilema aceasta pare sa aiba o solida (dar nemeritata) cariera in randul ateistilor profit de faptul ca avem o formulare a sa pe net in limba noastra dulce romaneasca. Nu voi face referinta la argumentul Kalam, pentru ca, dupa parerea mea, acesta nu demonstreaza ceea ce partizanii sai teisti cred ca ar demonstra. Sa ramanem, deci, la oile noastre.

Presupun ca autorul acestui text prin „dilema lui Eutifron” se refera la vreun pasaj din dialogul platonic tradus in limba romana sub titul Eutyphron. Cel putin in discutii in limba engleza se face trimitere la aceasta opera. Ar fi de mare ajutor vreun citat in acest sens, dar am observat ca cei care invoca acest argument evita cu grija sa faca vreo referinta la textul platonic propriu zis. Nici autorul de fata nu face exceptie, si nici nu e de mirare. Nimic din textul dialogului nu poate fi folosit pentru a sustine ceea ce am citat mai sus. Adica, Platon nu spune nimic de genul „sunt faptele morale morale pentru ca sunt dictate de Dumnezeu sau sunt faptele morale dictate de Dumnezeu pentru ca sunt morale?” Singurul pasaj cat de cat asemanator cu ceea ce H. P. ne spune ca ar trebui sa gasim in dialogul in cauza este urmatorul:

„Gandeste-te, deci la urmatorul lucru: oare ceea ce este pios este iubit de zei pentru ca este pios, sau este pios pentru ca este iubit de zei?” (Eutyphron, 10a, trad. Francisca Balaceanu si Petru Cretia, in Platon, Opere, vol. II, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976)

As fi curios dupa ce traducere a lucrat dl. Plugaru, pentru ca citind textul sau, citat mai sus, am impresia ca domnia sa face referire la Eutifron (pentru a pastra transliterarea sa) mai degraba dupa ureche, si nu a avut curiozitatea sa citeasca cele cateva pagini pe care se intinde textul dilogului platonic. Daca, in schimb, chiar a citit dialogul respectiv, atunci avem cu adevarat o problema. Asa ca prefer sa ii acord the benefit of doubt si sa pornesc de la presupozitia ca vorbeste in necunostinta de cauza.

Dar chiar si asa ramane, desigur, problema meritului dilemei in sine, asa cum este formulata. Chiar daca nu are legatura cu textul platonic s-ar putea sa fie, totusi, un argument valid impotriva ideii ca Dumnezeu este temeiul moralitatii in sensul in care crestinii spun ca El ar fi. Dupa cum vom vedea in continuare o analiza (mai) atenta a textului platonic si a diferentei dintre acesta si formularea dl.-ui Plugaru ne da rezolvarea problemei.

Tema dilogului Eutyphron este pietatea, iar Socrate la asta se refera in intrebarea sa. Socrate si Eutyphron se intalnesc din intamplare, intr-un moment in care primul este inculpat pentru impietate, iar al doilea vrea sa-si dea in judecata propriul tata pentru un omor, din respect pentru zei, adica din pietate. Socrate profita de ocazie si deschide o discutie pentru a lamurii natura pietatii. Asa cum se intampla de obicei in dialogurile de tinerete ale lui Platon nu se ajunge la solutionarea unei intrebari ci la punerea unei probleme ce, la sfarsitul textului, ramane in coada de peste. Eutyphron este ferm convins ca stie ce inseamna pietatea, iar Socrate ii demonstreaza ca nu este asa. Interlocutorul filosofului atenian considera ca a fi pios inseamna a implini vointa zeilor, dar Socrate ii atrage atentia ca diferiti zei au vointe diferite. In acest context (acum simplific, argumentul dialogului este ceva mai complex) el il intreaba „oare ceea ce este pios este iubit de zei pentru ca este pios, sau este pios pentru ca este iubit de zei?” Adica exista o natura a Piosului in sine independenta de vointa zeilor, pe care zeii insisi o recunosc, sau insasi vrerea lor defineste ceea ce este pios sau nu.

Din moment ce zeii sunt mai multi si nu au aceeasi vointa a doua varianta cade. Din contextul mai larg al filosofiei platonice stim ca solutia la aceasta dilema (nementionata in acest dialog) este ca ceea ce da unui act caracterul pios este conformarea cu Ideea/Forma (in sens platonic) Piosului in sine. Teoria Ideilor va fi enuntata de Platon tocmai pentru a da o solutie unor dileme de acest gen. Pe scurt, solutia platonica (neformulata in acest dialog explicit, dar sugerata prin ceea ce se respinge si ceea ce se retine) este ca exista Piosul in sine, independent de vointa zeilor.

Solutia platonica nu vine fara probleme. Daca Binele este o natura abstracta, in felul in care Ideile in general sunt naturi abstracte, atunci nu este foarte clar in ce fel se pot afla aceste in relatii de cauzalitate fata de realitatea empirica. Defapt, hai sa nu ne exprimam diplomatic, ci sa vorbim clar: o natura abstracta nu se poate afla in relatii cauzale cu lumea empirica, ceea ce l-a facut pe Aristotel, un gagiu realist de felul sau, sa abandoneze complet teoria ideilor. Solutia definitiva a fost data de teologia crestina, care spune ca exista Binele in sine, ca natura separata de universul creat, si ca acest Bine este o Persoana. caracterul personal al lui Dumnezeu poate asigura intrarea Binelui in relatii de cauzalitate cu realitate empirica, prin intermediul vointei divine.

Platon poate formula o astfel de solutie chestiunii precum natura si originea pioseniei, a bunatatii, a frumusetii si altora de acest gen, pentru ca are de-a face cu o religie politeista care ii permite asa ceva. Pentru religia greaca zeii sunt niste fiinte ce fac parte din ordinea cosmica, iar Cosmosul cu ordinea sa ii precede si le determina locul in randuiala lucrurilor. Precedenta o are Cosmosul si ordinea sa asupra zeilor si nu invers. In termeni mitologici, si zeii Olimpului se afla sub soarta pe care o tes Moirele. Cu alte cuvinte, cand Platon vorbeste de zei si cand noi vorbim de Dumnezeu, in sens crestin, nu vorbim despre acelas lucru. Dl. Plugaru si altii ca el s-au lasat pacaliti de faptul ca folosim acelasi termen cand vorbin de zei, in sens grec politeist, si de Dumnezeul crestin, adica se foloseste in sens univoc un termen care e echivoc in cazul nostru.

In conceptia crestina Dumnezeu nu este o fiinta, ci Fiinta in sens propriu. Noi existam, deci suntem fiinte particulare (asta fiind valabil si pentru zeii din conceptia greaca), pe cand El nu exista ci este, adica este Fiinta prin excelenta. A exista, dupa cum sugereaza originea etimologica a termenului, este o forma particulara de fiintare, si anume, este o fiintare specifica fiintelor care au un temei extern lor pentru propria existenta. Toate fiintele care fac parte din ordinea cosmica, indiferent ca este vorba de oameni, zei (in conceptia greaca) sau capuse sunte fiinte care exista. In schimb Dumnezeu este Fiinta in sine, dincolo de relatiile specifice fiintelor particulare care exista in Cosmos si care sunt supuse ordinii sale. Adica, Dumnezeu este dincolo de Cosmos si in afara acestuia, aflandu-se la originea sa. Insasi ordinea cosmica provine de la Fiinta care este dincolo de fiintele particulare.

Cu alte cuvinte, Dl. Plugaru foloseste in sens univoc „zeu”, ca si cand ar putea exista o continuitate logica intre ceea ce spune Socrate si ceea ce spune domnia sa. Dar este clar ca schimbandu-se un termen esential al ecuatiei aceasta isi pierde sensul. Mai pe romaneste, dl. Plugaru incearca sa ne insele la cantar si sa ne vanda un sofism in toata regula. Impresia mea este ca nici domnia sa nu isi da seama de acest lucru.

Sa vedem in ce fel se schimba datele problemei daca inlocuim zeii cu Dumnezeu in dilema de fata. Dumnezeu, fiind Fiinta dincolo de fiinte, este, prin definitie, simplu in natura Sa, adica, in El vointa si natura coincid, asa cum acestea nu coincid intr-un zeu olimpian. De aici rezulta ca exista Binele, ca natura in sine, iar acesta coincide cu Dumnezeu, natura Binelui fiind natura lui Dumnezeu. Dar in Dumnezeu natura coincide cu vointa divina, ceea ce inseamna ca dilema, in cazul Sau isi pierde sensul, desi este perfect valabila in cazul zeilor care au o natura si cate o vointa, iar acestea doua nu coincid.

Ce facem, deci, cu remarca dl.-ui Plugaru, cum ca „Aceasta cale de iesire însa nu este convingatoare, deoarece dilema lui Eutifron poate fi reformulata în termenii naturii lui Dumnezeu: este natura lui Dumnezeu morala pentru ca este natura lui Dumnezeu sau este natura lui Dumnezeu morala pentru ca este morala? În primul caz, oricare ar fi natura lui — chiar si egoista, violenta sau mincinoasa, de exemplu — ea ar fi morala, ceea ce este absurd si arbitrar. În al doilea caz, se subîntelege ca exista un standard independent al moralitatii pe care îl folosim si noi când judecam ca natura lui Dumnezeu e morala.”

Daca am vorbi de zei in sensul grec, atunci remarca aceasta ar avea sens. Dar nu este cazul pentru Dumnezeu, in care natura si vointa coincid in simplitatea Fiintei in sine. Putina ontologie elementara ne-ar salva de astfel de confuzii. Nu se pune, desigur, problema unei naturi a moralitatii independenta de natura lui Dumnezeu, pentru ca atunci El ar fi o fiinta particulara si nu Fiinta in sine. Nu se poate pune nici problema caracterului arbitrar si absurd al moralitatii, daca definim ceea ce este moral ca fiind ceea ce este conform cu vointa/natura divina, decat daca ne referim la divin in sensul in care acest termen este aplicabil zeilor greci. Vointa unei fiinte poate fi arbitrara sau capricioasa, dar nu si vointa Fiintei in sine.

Putina cultura filosofica si niste elemente de ontologie elementara ar prevenii proliferarea unor astfel de sofisme.

Fumul produs de incendiile de pădure şi vegetaţie au învăluit vineri dimineaţa Moscova, unde temperatura atmosferică urma să se apropie de valoarea de 40 de grade Celsius, lucru care-i obligă pe locuitorii capitalei ruse să utilizeze măşti pentru a putea respira.

De asemenea autorităţile monitorizează atent nivelul radiaţiilor, relatează AFP.

În Moscova, pe stradă, trecătorii sunt afectaţi de fum, iar, încă de la prima oră, temperatura se ridica la 25 de grade Celsius, relatează AFP. Mulţi dintre locuitorii Moscovei poartă măşti de protecţie, ale căror vânzări au crescut spectaculos în ultimele zile, iar alţii îşi acoperă faţa cu batista.

»Fumul invadează tot oraşul, situaţia se agravează», a declarat Aleksei Popikov, directorul întreprinderii publice însărcinată cu protecţia mediului, Mosecomonitoring, pentru postul de televiziune Părvi Kanal.

Vizibilitatea redusă, la doar 375 de metri, a perturbat funcţionarea aeroportului Domodedovo (sudul Moscovei).»Permitem decolarea avioanelor fără restricţii, dar, în privinţa aterizărilor, comandanţii de zbor sunt cei care iau acestă hotărâre», a declarat purtătoarea de cuvânt a aeroportului, Elena Galanova, citată de agenţia Itar-Tass.

Şase avioane au aterizat pe alte aeroporturi din Moscova, dar şi la Kazan (800 de kilometri est de capitala rusă), a spus ea.»De joi seara, se observă o creştere a nivelului poluării aerului (…). Ne aşteptăm la o poluare foarte puternică», a declarat un oficial din cadrul Departamentului pentru Protecţia Mediului din Moscova, citat de agenţia Interfax.

Concentraţia de particule toxice s-a multiplicat de 20 de ori, miercuri, când, în capitală, s-a înregistrat cel mai ridicat nivel de poluare, a declarat Evghenia Semutnikova, directoarea Mosecomonitoring.

»Este un motiv serios să renunţe să iasă pe stradă, atât persoanele bătrâne, copiii sub trei ani, femeile însărcinate, persoanele care suferă de boli cardiovasculare şi respiratorii, cât şi persoanele sănătoase», a declarat ea pentru cotidianul Rosiskaia Gazeta.

Ministrul apărării din Rusia a ordonat evacuarea rachetelor dintr-un depozit din apropiere de Moscova după ce autorităţile au atenţionat că incendiile din ultimele zile riscă să reactiveze zona contaminată din preajma Cernobâlului. Cercetatorii susțin că incendiile din Rusia au o asemenea forță, încât se formează nori similari celor care apar în urma erupțiilor vulcanice sau a testelor nucleare.

Vara lui 2010 urmează să bată toate recordurile de căldură înregistrate la Moscova de la data începerii monitorizării temperaturilor, în urmă cu 130 de ani, potrivit serviciului meteorologic. Săptămâna trecută, în capitală s-a înregistrat o valoare-record a temperaturii aerului, de 38,2 grade Celsius.

Zeci de mii de pompieri, militari şi salvatori continuă să lupte împotriva incendiilor de pădure, care au devastat mii de hectare, în partea de vest a ţării, şi în urma cărora au murit 50 de persoane.

Sursa:Ziarul de Garda,Chisinau